- ţeávã
- s, f., g.-d. art. ţévii; pl. ţevi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ţeavă — ŢEÁVĂ, ţevi, s.f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică şi goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură şi având… … Dicționar Român
tub — TUB, tuburi, s.n. 1. Piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre şi lungimi diferite, întrebuinţată de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare de lichide sau gaze. ♦ Sistem tehnic având o… … Dicționar Român
Grigore Cugler — Infobox Writer name = Grigore Cugler Gregório (Gregori) Cugler imagesize = caption = pseudonym = Apunake birthdate = birth date|1903|4|30 birthplace = Roznov, Neamţ County deathdate = death date and age|1972|9|30|1903|4|30 deathplace = Lima… … Wikipedia
canetă — CANÉTĂ, canete, s.f. Ţeavă pe care se înfăşoară firul de bătătură. – Din fr. canette. Trimis de baron, 02.02.2003. Sursa: DEX 98 canétă s. f., pl. canéte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CANÉT//Ă canetăe f. Ţeavă pe… … Dicționar Român
carabină — CARABÍNĂ, carabine, s.f. 1. Puşcă (cu ţeava ghintuită) mai scurtă şi mai uşoară decât puşca obişnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanţ sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte … Dicționar Român
conductă — CONDÚCTĂ, conducte, s.f. Ţeavă, ansamblu de ţevi din metal, beton, lemn etc. sau instalaţie destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu. ♢ Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare… … Dicționar Român
ejector — EJECTÓR, ejectoare, s.n. 1. Aparat care serveşte la evacuarea unui fluid dintr un rezervor. 2. Dispozitiv la armele de vânătoare basculante, care, la deschiderea acestora, extrage şi aruncă din ţeavă tubul cartuşului. 3. Dispozitiv folosit la… … Dicționar Român
extractor — EXTRACTÓR, OÁRE, extractori, oare, adj. s.n. I. adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanţe sau corpuri. II. s.n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracţie (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2.… … Dicționar Român
pistol — PISTÓL1, pistoale, s.n. 1. Armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână; revolver. ♢ Pistol mitralieră = armă automată uşoară, mai scurtă decât puşca mitralieră, cu bătaie mai mică şi mai uşor de mânuit; automat. Pistol de… … Dicționar Român
tubulură — TUBULÚRĂ, tubuluri, s.f. Bucată scurtă de ţeavă îmbinată etanş cu peretele unui recipient sau al unei conducte pentru a realiza un racord sau pentru a permite scurgerea fluidului din recipient sau din conductă. – Din fr. tubulure. Trimis de… … Dicționar Român